- a trăi ca un sălbatic
- to lead an unsociable existence.
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
a trăi ca un sălbatic
Look at other dictionaries:
reacredinţă — RĂU, REA, răi, rele, adj., s.n., adv. I. adj. Care are însuşiri negative; lipsit de calităţi pozitive. 1. (Adesea substantivat) Care face, în mod obişnuit, neplăceri altora. ♢ expr. Poamă rea sau soi rău = persoană cu deprinderi urâte. Rău de… … Dicționar Român
porumbel — PORUMBÉL, EÁ, porumbei, ele, subst., adj. I. 1. s.m. Nume dat mai multor specii de păsări sălbatice sau domestice, de talie mijlocie sau mică, cu ciocul scurt, cu penajul extrem de variat (Columba); pasăre aparţinând uneia dintre aceste specii;… … Dicționar Român
domestic — DOMÉSTIC, Ă, domestici, ce, adj. 1. (Despre animale) Care trăieşte pe lângă casă, fiind folosit în anumite scopuri. 2. Care este legat de casă, de gospodărie, de familie, specific vieţii gospodăreşti; p. ext. intim, privat. – Din fr. domestique,… … Dicționar Român
lup — LUP, lupi, s.m. 1. Mamifer carnivor din familia canidelor, cu corpul de circa 150 cm lungime, acoperit cu blană sură, cu gâtul gros, cu capul mare, cu botul şi urechile ascuţite şi cu coada stufoasă (Canis lupus). ♢ expr. Lup îmbrăcat în piele de … Dicționar Român
hrean — s. (bot.; Armoracia rusticana) (reg.) usturoi, rădăcină sălbatică, (Ban.) tormac. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime hrean s. m. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic HREAN m. Plantă erbacee legumicolă cu frunze … Dicționar Român
măr — MĂR1, meri, s.m. 1. Pom din familia rozaceelor, cu frunze mari, ovale, păroase, cu flori albe trandafirii şi fructe globuloase, comestibile, bogate în vitamine (Malus domestica). ♢ Măr pădureţ = arbore din familia rozaceelor, cu ramuri spinoase… … Dicționar Român
pustiu — PUSTÍU, ÍE, (I) pustiuri, s.n., (II) pustii, adj. I. s.n. 1. Regiune sălbatică, lipsită de vegetaţie şi de populaţie; spec. întindere vastă şi plană de teren lipsită de vegetaţie şi nepopulată, acoperită cu nisip; deşert. ♢ loc. adv. În pustiu =… … Dicționar Român
sihastru — SIHÁSTRU, Ă, sihaştri, stre, s.m. şi f. 1. Om care trăieşte retras de lume în post şi rugăciuni; pustnic, anahoret, eremit, schimnic. 2. fig. Persoană care trăieşte izolată, retrasă de societate. ♦ Animal sălbatic bătrân care trăieşte singur.… … Dicționar Român
